E-mailul reprezintă un flux de lucru inter-domenii în domeniul apărării
Pentru organizațiile din domeniul apărării, e-mailul reprezintă un flux de lucru utilizat pentru coordonarea misiunilor, colaborarea în cadrul lanțului de aprovizionare, schimbul de informații cu coalițiile și partenerii, precum și transmiterea documentelor operaționale sensibile între diferite domenii de securitate.
Această realitate schimbă întrebarea pe care trebuie să și-o pună responsabilii cu securitatea. Întrebarea se extinde de la „Este acest e-mail dăunător?” la „Este acest conținut autorizat, clasificat corespunzător și sigur pentru a fi transferat dintr-un mediu în altul?”
Ceea ce este permis să se modifice contează la fel de mult ca și ceea ce este dăunător
Măsurile tradiționale de control al e-mailurilor sunt concepute pentru a identifica indicatorii cunoscuți de compromitere, expeditorii suspecți și conținuturile dăunătoare. Aceste măsuri sunt extrem de importante, dar în mediile de apărare ele reprezintă doar o parte a procesului decizional.
Un fișier poate părea inofensiv, dar poate prezenta totuși un risc dacă marcajul de clasificare, metadatele încorporate, eticheta sau conținutul sensibil nu corespund domeniului de destinație. Acesta este momentul în care securitatea e-mailurilor devine strâns legată de politica de distribuire, prevenirea pierderii datelor, securitatea între domenii, auditabilitatea și asigurarea îndeplinirii misiunii.
Accesoriile transformate în arme transformă fluxurile de lucru de încredere în riscuri operaționale
Atacatorii știu exact unde fluxurile de lucru de încredere creează vulnerabilități. Un mesaj provenit de la un furnizor cunoscut, un partener de misiune sau un cont intern poate conține un expeditor falsificat, o identitate compromisă, un atașament criptat, o macro malicioasă sau o momeală sub formă de date de autentificare, care pare suficient de obișnuită pentru a se răspândi rapid în cadrul organizației.
Pentru echipele de securitate, preocuparea practică este dacă un atașament care pare de încredere poate introduce informații sensibile într-un flux de lucru necorespunzător înainte ca cineva să dispună de suficient context pentru a-l opri. Conținutul primit trebuie inspectat înainte de livrare, iar conținutul trimis necesită o decizie de aprobare înainte de a părăsi domeniul. Odată ce conținutul trece o limită, incidentul se transformă dintr-unul pur tehnic într-unul operațional, probatoriu și determinat de politici.
IBM a constatat că detectarea și escaladarea, împreună cu pierderile comerciale, au reprezentat 63% din costul mediu al unei breșe de securitate, care a crescut cu 12% față de anul trecut, ajungând la suma record de 4,99 milioane USD. În contextul apărării, întrebările mai dificile sunt adesea mai specifice: Ce s-a mutat? Unde s-a mutat? Ce politică de clasificare sau de divulgare a permis acest lucru? A fost înregistrată decizia? Și poate organizația să ofere explicații în acest sens în timpul unui audit, al unui proces de autorizare sau al unei analize ulterioare incidentului?
Citește mai întâi clasificarea, apoi hotărăște ce se poate muta
O abordare care pune accentul pe prevenire începe prin tratarea fiecărui mesaj și atașament trimis ca pe o decizie de autorizare, iar fiecare mesaj primit ca pe o decizie de livrare. Care este clasificarea? Conținutul include secrete, date reglementate sau informații restricționate? Atașamentul conține conținut activ, cod rău intenționat sau comportament ascuns? Ar trebui blocat, pus în carantină, curățat sau autorizat?
MetaDefender™ Email Gateway Security aplică controale pe mai multe niveluri asupra conținutului e-mailurilor, metadatelor și atașamentelor, combinând funcționalități precum clasificarea de securitate, Proactive DLP™, Metascan™ Multiscanning, Adaptive Sandboxși tehnologia Deep CDR™, pentru a ajuta echipele să aplice politicile înainte ca conținutul să ajungă la utilizatori sau să treacă de la un domeniu la altul.
Creați mecanisme de control în jurul fluxurilor de lucru specifice misiunii
Securitatea e-mailurilor din domeniul apărării ar trebui să susțină modul în care echipele de misiune își desfășoară efectiv activitatea. Aceasta înseamnă un schimb securizat între organizații, furnizori și parteneri din coaliție, cu aplicarea politicilor la limitele de clasificare, alături de soluții acreditate care acoperă mai multe domenii. Înseamnă controale care pot funcționa în medii locale, izolate sau izolate fizic (air-gapped). Înseamnă analizarea atașamentelor criptate și protejate cu parolă înainte de livrarea acestora în căsuța de e-mail. Și înseamnă reducerea trierii manuale prin eliberarea bazată pe politici, păstrând în același timp dovezile pentru fiecare decizie.
Cinci întrebări pe care ar trebui să și le pună liderii din domeniul securității naționale
- Poate stratul de securitate a e-mailurilor să identifice marcajele „OFICIAL”, „SECRET” și „TOP SECRET” din atașamente?
- Conținutul e-mailurilor, metadatele și atașamentele sunt verificate pentru a depista informații confidențiale, date reglementate și încălcări ale politicii de distribuire înainte ca acestea să părăsească domeniul?
- Atașamentele pot fi refăcute și curățate, astfel încât documentele misiunii să poată circula în continuare cu un risc mai mic legat de conținutul activ?
- Este posibilă analizarea fișierelor criptate, protejate cu parolă, de tip „zero-day” și evazive înainte ca acestea să ajungă în căsuțele de e-mail, fără a se recurge la un singur motor de detectare?
- Fiecare decizie privind blocarea, carantina, dezinfectarea sau eliberarea poate fi înregistrată în scopul auditului, autorizării și asigurării conformității?
Transformați e-mailul într-un punct de schimb controlat
Securitatea e-mailurilor în domeniul apărării nu ar trebui să se limiteze doar la filtrarea spamului sau la detectarea programelor malware. Aceasta ar trebui să funcționeze ca un punct de schimb controlat pentru comunicarea în cadrul misiunilor, protecția datelor, securitatea interdomenială și asigurarea conformității.
Așadar, următorul pas este să ne întrebăm dacă stratul de securitate a e-mailurilor poate citi conținutul, înțelege contextul politicii, neutraliza riscul acolo unde este posibil și furniza dovezile necesare pentru a justifica fiecare decizie de eliberare.
