Când lipsa de vizibilitate internă a întârziat depistarea
Organizația nu ducea lipsă de instrumente de securitate; problema era că nu avea o imagine clară asupra activității din rețeaua internă, unde atacatorii se puteau deplasa între sistemele de încredere înainte ca centrul de operațiuni de securitate (SOC) să dispună de suficiente dovezi pentru a reacționa.
Comunicarea internă era dificil de monitorizat
Abordarea existentă se baza în mare măsură pe sistemele de apărare perimetrale și pe semnalele provenite de la dispozitivele finale. Deși aceste măsuri de control contribuiau la identificarea amenințărilor cunoscute, ele ofereau doar o imagine limitată asupra comunicării dintre sistemele interne. În consecință, comportamentele suspecte din interiorul rețelei puteau persista fără a fi detectate imediat.
Fără o vizibilitate internă mai bună, SOC-ul nu putea identifica în mod constant mișcările atacatorilor încă din primele etape ale ciclului de atac. Într-un mediu caracterizat de rețele segmentate, resurse sensibile și operațiuni critice, această limitare a sporit riscul operațional.
Detectarea a început adesea după ce atacul se răspândise deja
Deoarece traficul din rețeaua internă era mai greu de analizat, echipa era nevoită adesea să aștepte apariția unor indicatori cu întârziere, precum alertele de la terminalele de rețea sau comportamentul neobișnuit al sistemului, înainte de a demara o investigație mai aprofundată. Până atunci, un atacator ar fi putut deja să se fi deplasat prin mai multe sisteme sau să fi ajuns în zone mai sensibile ale mediului.
Acest lucru a făcut ca reacția să fie mai lentă și mai dificilă. Analiștii reconstituiau activitatea după ce aceasta se desfășurase, în loc să o întrerupă din timp, ceea ce a sporit atât presiunea operațională, cât și riscul misiunii.
Probele fragmentare au încetinit anchetele
Odată ce un incident era analizat, echipa se confrunta cu o altă provocare: strângerea de informații contextuale suficiente pentru a înțelege rapid amploarea și impactul acestuia. Analiștii trebuiau să coreleze semnalele provenite din mai multe instrumente și surse de date, ceea ce încetinea procesul de triere, întârzia răspunsul și făcea concluziile mai greu de susținut. Cu cât probele erau mai fragmentate, cu atât dura mai mult să se stabilească dacă activitatea era inofensivă, suspectă sau dăunătoare.
Vizibilitate internă, depistare timpurie și contextul necesar pentru a acționa
Organizația nu avea nevoie de o altă sursă de alerte independentă. Avea nevoie de o capacitate de detectare la nivel de rețea care să reducă incertitudinea, să îmbunătățească eficiența analiștilor și să ajute centrul de operațiuni de securitate (SOC) să acționeze mai rapid și cu mai multă încredere.
Cerințele sale erau clare:
- Vizibilitate continuă asupra rețelei interne, acoperind sistemele interne, mediile cloud și conexiunile externe
- Identificarea mai timpurie a comportamentelor anormale, astfel încât mișcările laterale și activitățile de comandă și control să poată fi detectate înainte ca amenințările să se extindă
- Un context de investigație mai complet, astfel încât analiștii să poată evalua mai rapid amploarea situației fără a fi nevoiți să pună cap la cap manual dovezile fragmentate
- Compatibilitate cu mediile de operare federale, inclusiv cu implementările reglementate, segmentate și potențial deconectate
- Monitorizare și raportare în conformitate cu cerințele de securitate cibernetică la nivel federal
Transformarea activității rețelei în decizii mai rapide și mai bune
Odată ce organizația a implementat MetaDefender NDR, centrul său de operațiuni de securitate (SOC) a putut detecta mai rapid comportamentele interne suspecte și le-a putut investiga având la dispoziție mai multe informații contextuale. Încă de la început, implementarea s-a axat pe trei priorități: extinderea vizibilității rețelei, îmbunătățirea detectării comportamentelor atacatorilor și accelerarea investigațiilor SOC.
Extinderea vizibilității în întregul mediu
Implementarea a vizat segmente strategice ale rețelei, senzorii fiind amplasați în principalele puncte de agregare pentru a îmbunătăți vizibilitatea asupra comunicațiilor dintre sistemele interne, mediile cloud și conexiunile externe. Acest lucru le-a oferit analiștilor o imagine mai cuprinzătoare asupra activității din întregul mediu și a ajutat SOC-ul să monitorizeze ceea ce se întâmpla în interiorul rețelei, nu doar la nivelul perimetrului.
Depistarea mai rapidă a comportamentului avansat al atacatorilor
MetaDefender NDR datele de telemetrie pentru a identifica tiparele de trafic anormale, mișcările laterale și activitatea de comandă și control. Prin combinarea detectării asistate de învățare automată, a analizei comportamentale și a informațiilor integrate privind amenințările, platforma a contribuit la identificarea tiparelor suspecte care, anterior, se confunda cu traficul normal. Centrul de operațiuni de securitate (SOC) a reușit astfel să identifice comportamentele rău intenționate mai devreme, înainte ca amenințările să se răspândească în continuare în sistemele critice.
Accelerarea anchetelor pentru SOC
La fel de important, acest lucru a facilitat investigațiile. Analiștii nu mai erau nevoiți să se bazeze pe dovezi fragmentate, împrăștiate în mai multe sisteme, pentru a înțelege ce se întâmplă. Datorită datelor de telemetrie mai detaliate, contextului suplimentar, corelării rapide a incidentelor și interoperabilității cu fluxurile de lucru mai ample ale operațiunilor de securitate, investigațiile au devenit mai bine orientate și mai eficiente.
Depistare mai timpurie, investigații mai rapide, încredere sporită
Cel mai evident rezultat a fost trecerea de la o depistare tardivă la o detectare mai rapidă, bazată pe informații din rețea. După implementare, organizația și-a îmbunătățit capacitatea de a identifica mai repede activitățile suspecte, oferind SOC-ului mai mult timp pentru a evalua, izola și reacționa înainte ca amenințările să perturbe operațiunile critice.
Îmbunătățirea a fost vizibilă în cadrul operațiunilor de securitate de zi cu zi:
- Analiștii au obținut o imagine mai clară asupra comunicațiilor din cadrul rețelelor interne securizate
- Au fost identificate mai devreme mișcări suspecte de trafic și ale atacatorilor
- Analiza cauzelor fundamentale a devenit mai rapidă și mai eficientă
- Coordonarea între echipele de operațiuni de securitate s-a îmbunătățit în timpul răspunsului la incidente
- Monitorizarea și analiza datelor au fost mai bine aliniate la cerințele federale în materie de securitate cibernetică
- Echipele de securitate erau mai bine pregătite să protejeze sistemele critice împotriva amenințărilor interne sofisticate
Impactul operațional asupra detectării, investigării și protecției misiunii
| Înainte de MetaDefender NDR | După MetaDefender NDR | Impact operațional |
|---|---|---|
| Vizibilitate limitată asupra traficului intern est-vest | O vizibilitate mai amplă asupra activității rețelelor interne, din cloud și externe | Identificarea mai rapidă a mișcărilor suspecte |
| Adesea, investigațiile începeau după apariția unor indicatori la nivel de punct final sau de sistem | Analiștii ar putea efectua investigații direct pe baza datelor de telemetrie din rețea | O reacție mai rapidă și mai proactivă |
| A fost necesar să se adune dovezile folosind mai multe instrumente | Un context mai bogat și o corelare mai bună a incidentelor au îmbunătățit fluxurile de lucru din cadrul anchetelor | O eficiență sporită a analiștilor și o mai mare încredere în deciziile luate |
| Lacunele în materie de monitorizare au generat riscuri într-un mediu federal fragmentat | Monitorizarea continuă a contribuit la o mai bună susținere a operațiunilor reglementate | O mai bună pregătire în materie de securitate și o protecție sporită a misiunilor pentru sistemele critice |
Construirea unui model mai proactiv de operațiuni de securitate
Această organizație nu s-a limitat la a adăuga un alt instrument de securitate. Ea a consolidat modul în care centrul său de operațiuni de securitate (SOC) detectează, investighează și răspunde la amenințări. Datorită unei vizibilități îmbunătățite asupra comportamentului rețelei interne, a unei identificări mai rapide a activității atacatorilor și a unui context de investigare mai solid, echipa a trecut de la investigații reactive la o detectare și un răspuns mai proactive. Analiștii au putut lucra cu mai multă claritate, au luat decizii mai rapid și au protejat sistemele sensibile cu mai multă încredere.
Pentru organizațiile federale care se confruntă cu provocări similare, concluzia este clară: semnalele provenite de la dispozitivele finale și de la perimetrul rețelei nu sunt suficiente atunci când atacatorii încearcă să se deplaseze în secret între sistemele de încredere. O vizibilitate mai amplă asupra rețelei și o detectare bazată pe informații contextuale pot oferi echipelor de securitate fundamentul de care au nevoie pentru a reacționa mai rapid, a acționa cu mai multă încredere și a proteja mai bine operațiunile critice.
Sunteți gata să îmbunătățiți vizibilitatea în mediul dvs. federal și să detectați mai repede amenințările interne? Discutați cu un OPSWAT .
