Ce este securitatea Cloud hibrid?

Securitatea cloud-ului hibrid se referă la strategiile, tehnologiile și practicile operaționale concepute pentru a proteja datele, aplicațiile și infrastructura în mediile cloud publice și private.

Această abordare asigură aplicarea consecventă a controalelor de securitate, indiferent de locul de reședință al activelor, prin integrarea gestionării identității și accesului (IAM), a criptării, a segmentării rețelei și a monitorizării continue.

Un cadru de securitate pentru cloud hibrid bine structurat ajută organizațiile să gestioneze riscurile în medii dinamice, multi-platformă, adaptându-se la amenințări și susținând în același timp conformitatea și reziliența operațională.

În implementările hibride din lumea reală, organizațiile utilizează o infrastructură pentru sistemele și datele lor principale, în timp ce cealaltă este utilizată pentru backup-uri. În caz de defecțiune, organizațiile pot comuta între cele două.

Cu toate acestea, mediile hibride introduc adesea puncte oarbe de securitate. Acestea pot include API-uri nevalidate, implementări neautorizate lipsite de configurații de securitate și configurații greșite.

Deși niciun mediu nu este complet sigur, riscul poate fi redus semnificativ. Aplicarea celor mai bune practici dovedite ajută organizațiile să își consolideze apărarea și să limiteze expunerea.

În cadrul unui mediu cloud hibrid, suprafața de atac este mai mare, iar o singură configurare greșită sau o politică de acces slabă poate duce la o încălcare.  

Chiar și serviciile de informații și securitate ale armatei SUA s-au confruntat cu scurgeri de date cauzate de configurații greșite. 

Există, de asemenea, presiunea conformității cu reglementările, atunci când se aplică reguli diferite în funcție de locul în care sunt stocate sau partajate datele. 

În cele din urmă, natura divizată a configurațiilor hibride complică recuperarea în caz de dezastru și planificarea failover-ului, astfel încât continuitatea activității este mai greu de gestionat.

Amenințările din aceste medii provin dintr-un amestec de lacune tehnice și neglijență umană. 

Trecerea rapidă la munca de la distanță și la infrastructura cloud după COVID-19 nu a făcut decât să intensifice aceste riscuri, deoarece multe organizații au făcut tranziția fără cadre de securitate complet dezvoltate. 

Pentru a atenua în mod corespunzător aceste provocări, trebuie mai întâi să înțelegem problemele.

Configurarea necorespunzătoare rămâne una dintre cele mai frecvente probleme în cloud, care se manifestă prin controale de acces stabilite necorespunzător, stocare expusă sau componente învechite. 

O altă preocupare serioasă este mișcarea laterală după o breșă; odată ce atacatorii pătrund în infrastructura dvs., aceștia se pot deplasa între sisteme, căutând active sensibile. 

Modelul hibrid, care acoperă mai multe platforme, face ca acest tip de activitate să fie mai greu de detectat și blocat. 

În cele din urmă, amenințările din interior reprezintă, de asemenea, un risc real, în special atunci când permisiunile nu sunt gestionate în mod riguros. 

Amenințările Cloud, cum ar fi malware-ul, ransomware-ul și încălcările de date, lovesc mai puternic în mediile hibride, unde datele se deplasează constant între sistemele on-prem și platformele cloud. 

Această mișcare lărgește suprafața de atac, oferind adversarilor mai multe oportunități de a se strecura nedetectați. 

Grupurile de ransomware folosesc acum instrumente bazate pe inteligență artificială pentru a ocoli sistemele de apărare standard, în timp ce încălcările de date devin din ce în ce mai dăunătoare. 

Încărcările de fișiere cu arme au devenit, de asemenea, o amenințare în creștere în configurațiile de cloud hibrid.  

Actorii rău intenționați încorporează adesea programe malware în fișiere aparent nevinovate pentru a ocoli filtrele de securitate și pentru a transmite sarcini utile nedetectate.  

Tehnologii precum Deep CDR (Content Disarm and Reconstruction) pot neutraliza aceste amenințări prin eliminarea codului malițios din fișiere înainte ca acestea să poată cauza daune. 

Configurațiile hibride pot, de asemenea, să estompeze liniile de responsabilitate, conducând la puncte slabe în ceea ce privește controalele de acces sau patch-urile. 

Platformele din cadrul unei configurații hibride pot fi guvernate de legi diferite cu privire la locul în care trebuie stocate datele și la modul în care acestea trebuie gestionate.

Creșterea adoptării cloud-ului hibrid, accelerată de pandemia COVID-19, a făcut ca securitatea să fie mai importantă ca niciodată.

Organizațiile au trecut rapid la munca de la distanță și la infrastructura cloud, însă multe dintre ele nu dispuneau de cadre de securitate adecvate pentru un astfel de mediu distribuit și multiplatformă. Această creștere în adoptarea cloud-ului creează mai multe puncte de intrare pentru atacatori și complică gestionarea conformității.

Într-un sistem atât de divers, este copleșitor să vă aliniați procesele la cerințele de reglementare precum GDPR, care impune ca anumite date să fie stocate în UE.

Luând în considerare toate riscurile, securitatea în cloud hibrid oferă în continuare un mix puternic de avantaje, în special în comparație cu sistemele single-cloud sau on-premises.

Unele principii cheie fundamentale pentru securitatea cloud-ului hibrid includ securitatea Zero Trust, care asigură faptul că nicio entitate nu este de încredere în mod implicit și considerentele privind securitatea lanțului de aprovizionare.

Acestea din urmă sunt axate pe protejarea dependențelor și a software-ului terților.

Pentru a organiza practicile de securitate, multe echipe aplică (CCM) Cloud Controls Matrix de la Cloud Security Alliance.  

CCM descompune domeniile de control specifice cloud-ului - cum ar fi gestionarea identității, securitatea infrastructurii și conformitatea - și le aliniază la standarde globale precum ISO și NIST.  

De asemenea, ajută la definirea rolurilor și responsabilităților între modelele de servicii IaaS, PaaS și SaaS, ceea ce este deosebit de util în configurațiile hibride. 

Instrumentele CSPM abordează riscul de eroare umană - principala cauză a problemelor de securitate - prin găsirea și corectarea configurațiilor greșite.

Cloud-ul hibrid este atât un instrument puternic, cât și un mediu deosebit de riscant. 

În acest context, un cadru de securitate pentru cloud-ul hibrid necesită o abordare distinctă, multifațetată, cu câteva elemente cheie.

IAM reprezintă un cadru de control al accesului, care asigură că numai persoanele potrivite au acces la resursele potrivite, la momentul potrivit și pentru motivele potrivite. 

IAM este esențial pentru mediile hibride, în care identitățile se extind între serviciile on-prem și mai multe servicii cloud.  

În cadrul IAM, două metode sunt foarte eficiente:

• (RBAC) Controlul accesului pe bază de rol
• (PAM) Managementul accesului privilegiat

RBAC atribuie permisiuni pe baza rolului unui utilizator într-o organizație, limitând datele și acțiunile pe care le poate accesa sau efectua. Rolurile se bazează de obicei pe funcții (de exemplu, dezvoltator, analist, resurse umane), iar fiecare rol are un set predefinit de drepturi de acces.

Această metodă pune în aplicare principiul privilegiului minim, asigurându-se că utilizatorii au acces doar la ceea ce au nevoie. De asemenea, ajută la guvernanță și conformitate prin structurarea logică a accesului.

Spre deosebire de RBAC, care atribuie permisiuni doar pe baza funcțiilor profesionale, PAM este utilizat pentru a securiza și gestiona accesul la conturile privilegiate, și anume cele cu drepturi administrative sau acces la sisteme critice.

Într-o configurație hibridă, PAM este esențial pentru securizarea straturilor de administrare a infrastructurii (de exemplu, controlere de domeniu, portaluri de administrare în cloud) și pentru controlul accesului la consolele de administrare în cloud (de exemplu, rădăcină AWS, administrare globală Azure).

Un SOC este o unitate centralizată care monitorizează, detectează, răspunde și atenuează amenințările la adresa securității. 

Această unitate utilizează oameni, procese și tehnologie pentru a coordona detectarea amenințărilor și răspunsul la acestea, cu monitorizare permanentă.

CASB este un punct de aplicare a politicilor de securitate între consumatorii de servicii cloud (organizații) și furnizori.

În cadrul CASB, organizațiile sunt responsabile pentru ceea ce încarcă și pentru modul în care interacționează cu cloud-ul, chiar dacă nu administrează infrastructura.

CASB ajută la detectarea și gestionarea Shadow IT, a mișcării datelor și a comportamentului utilizatorilor, oferind IT vizibilitate asupra instrumentelor neautorizate care sunt utilizate.

Pentru infrastructura hibridă, CASB permit o guvernanță unificată. În acest fel, securitatea și conformitatea on-prem nu sunt compromise atunci când datele sunt mutate în cloud.

În configurația hibridă, arhitecții de securitate au nevoie de un set de instrumente, practici și politici care pot fi implementate fără probleme în sistemele cloud și on-prem.

CSPM sunt instrumente care evaluează și gestionează automat configurațiile cloud. Scopul lor este de a detecta configurările greșite, încălcările conformității și setările riscante în mediile cloud. 

Acestea sunt utile în special pentru cloud-urile hibride, deoarece aceste configurații sunt dinamice și complexe, cu schimbări frecvente între cloud-ul public și mediile on-prem.

Mai degrabă un proces decât un instrument, aceasta se referă la colectarea și analiza continuă a jurnalelor, a parametrilor și a evenimentelor de securitate pentru a detecta amenințările. 

Pentru a funcționa, monitorizarea trebuie să fie asociată cu un proces definit de investigare și răspuns la incidente. 

Într-un mediu hibrid, acest proces oferă o vedere unificată a amenințărilor asupra dispozitivelor sau software-urilor împrăștiate, cum ar fi aplicațiile native în cloud, SaaS, firewall-urile on-prem, serverele și punctele finale.

În cele din urmă, avem utilizarea de instrumente și scripturi pentru aplicarea automată a politicilor de securitate. Aceste politici pot însemna dezactivarea resurselor neconforme, impunerea criptării sau blocarea serviciilor neaprobate. 

Aplicarea automatizată asigură că regulile de securitate călătoresc împreună cu volumul de lucru, indiferent dacă acesta aterizează sau nu.

Pe lângă toate instrumentele și politicile, cadrul de securitate al cloud-ului hibrid se bazează și pe tactici operaționale precum:

Când vine vorba de protejarea unei infrastructuri de cloud hibrid, provocarea constă mai puțin în tehnologiile utilizate, cât în coordonarea și coerența tuturor mediilor.

Prin natura sa, o infrastructură de cloud hibrid este guvernată de mai multe instrumente, politici și controale.

Acest lucru obligă echipele de securitate să utilizeze mai multe platforme, ceea ce crește riscul de configurare greșită.

În plus, dacă un sistem se modifică, acesta nu se sincronizează automat cu celelalte. Acest lucru conduce la mai multe riscuri de inadvertențe.

Natura diversă a configurației hibride duce, de asemenea, la o lipsă de informații coerente cu privire la cine accesează ce, unde se află datele și cum sunt configurate resursele în toate mediile.

Datele dispersate pot ascunde riscuri critice.

Abordarea acestor provocări necesită strategii care vizează gestionarea strategică a complexității, reducerea suprafețelor de atac și asigurarea unor controale coerente în mediile on-premise și cloud.

Ideea este de a crea un set comun de reguli în toate mediile, evitând astfel încurcarea în complexitatea fiecărei configurații. 

Organizațiile pot implementa un singur sistem de identitate pentru a gestiona cine se poate conecta și ce poate accesa.  

Instrumente precum Azure AD sau Okta acceptă autentificarea unică și autentificarea cu mai mulți factori. 

O altă idee este de a crea modele de politici pentru nevoi repetabile, cum ar fi regulile privind parolele, regulile de rețea și cerințele de criptare. 

În cele din urmă, toate politicile de securitate trebuie să corespundă standardelor externe precum GDPR, HIPAA sau ISO 27001 pentru a fi pregătite pentru audituri.

Dacă fiecare echipă se uită la date diferite în instrumente diferite, atacurile pot trece neobservate.

Pentru a evita punctele moarte, organizațiile ar trebui să colecteze jurnalele și alertele într-un singur loc, folosind instrumente SIEM sau SOAR, utilizând în același timp instrumente pentru punctele terminale care funcționează pe mai multe sisteme.

De asemenea, este util ca echipele să aibă un singur tablou de bord care să afișeze alertele importante din toate sistemele. Acest lucru îi ajută pe profesioniștii din domeniul securității să răspundă mai rapid și să identifice modele.