Vulnerability ManagementCloud : Proces, bune practici și beneficii

CVM (Cloud Vulnerability Management) este procesul de identificare, evaluare, prioritizare și remediere a lacunelor de securitate în mediile cloud.

Acestea pot fi probleme pe care administratorii le pot rezolva, probleme care necesită actualizări de la furnizori sau amenințări ascunse care nu au fost încă descoperite.

Principalele obiective ale evaluării și gestionării vulnerabilităților în cloud sunt:

• Descoperirea oricăror riscuri într-o configurație cloud
• Afișarea locului în care patch-urile eșuează
• Determinarea cât de expuse sunt sistemele cloud atunci când apar noi amenințări

Pe scurt, CVM contribuie la reducerea șanselor de atacuri cibernetice și scurtează timpul de răspuns atunci când apar probleme urgente.

Platformele moderne precum MetaDefender Cloud de laOPSWAT merg dincolo de scanarea vulnerabilităților de bază, incluzând informații despre amenințări și detectarea avansată a programelor malware în medii multi-cloud.

Atunci când vorbim despre vulnerabilități, ne referim la punctele slabe ale unui sistem (defecte, inadvertențe sau lacune) pe care atacatorii le pot folosi pentru a obține acces sau pentru a provoca daune.

Software-ul neprotejat este o sursă de risc, în special pentru atacurile care se propagă automat. Acestea se bazează, de obicei, pe o combinație de sisteme fără patch-uri și procese de control AV slabe pentru a pătrunde într-un sistem.

API-urile expuse sunt ținte ușoare atunci când nu sunt securizate corespunzător, deoarece pot permite atacatorilor să întrerupă serviciile sau să epuizeze resursele.

O altă preocupare majoră se referă la controalele IAM (Identity and Access Management) slabe, care pot permite atacatorilor să se deplaseze prin sisteme odată ce au intrat.

Un punct slab comun și mai specific cloud-ului constă în configurarea greșită, atunci când resursele cloud sunt configurate într-un mod care creează acces sau expunere neintenționate.

Lăsarea spațiului de stocare în cloud deschis publicului sau nerestricționarea accesului la resursele informatice pot expune date sensibile. Într-un caz din 2021, peste 38 de milioane de înregistrări au fost expuse prin intermediul unui portal Microsoft Power Apps configurat greșit.

Configurațiile greșite sunt rareori rezultatul neglijenței. Acestea sunt adesea legate de viteza de implementare, de lipsa unor politici clare sau de vizibilitatea limitată a activelor cloud.

Riscurile sunt foarte variate: expunerea datelor, deplasarea laterală, modificări neautorizate și întreruperea serviciilor.

Deoarece configurațiile eronate nu necesită de obicei un efort prea mare pentru a fi exploatate, acestea rămân un punct de intrare favorit pentru atacatori.

MCV face ca securitatea să fie mai degrabă strategică decât reactivă.

În loc să aștepte apariția amenințărilor, echipele analizează punctele slabe din mediile lor, făcând gestionarea vulnerabilităților mai precisă și aliniată la modul în care funcționează sistemele cloud.

Pentru a ști ce este de reparat, trebuie să începeți prin a găsi problema, dar în mediile cloud, scanarea tradițională nu este suficientă.

În această primă etapă, aplicațiile cloud, serviciile de stocare a datelor și elementele de infrastructură precum rețelele sunt scanate pentru a identifica vulnerabilitățile exploatabile.

Acestea includ vulnerabilități nerezolvate, configurații greșite și probleme IAM.

Evaluarea vulnerabilității implică identificarea, evaluarea, prioritizarea și remedierea deficiențelor de securitate.

Aceasta ar trebui să aibă ca rezultat un raport care să prezinte activele cu risc, care necesită patch-uri sau investigații și remedieri suplimentare.

Evaluarea riscurilor, bazată pe informații privind amenințările, implică analizarea expunerii, a impactului potențial și a capacității de exploatare. MediileSandbox pot fi utilizate pentru a simula comportamentul programelor malware, oferind echipelor o perspectivă mai clară asupra modului în care o anumită amenințare s-ar comporta în cadrul sistemelor lor.

Deoarece majoritatea echipelor nu au timp să rezolve toate problemele deodată, profesioniștii vor efectua o prioritizare bazată pe riscuri pentru a concentra eforturile în mod corespunzător.

Factorii de prioritizare includ dacă activul este public, cât de ușor este de executat exploatarea și ce daune ar putea cauza.

Un defect de gravitate redusă într-un serviciu critic de producție contează adesea mai mult decât unul de gravitate ridicată îngropat în codul de testare.

Remedierea implică aplicarea de patch-uri, întărirea configurațiilor sau dezactivarea serviciilor expuse.

Multe echipe utilizează fluxuri de remediere integrate în conductele CI/CD sau în instrumentele de orchestrare a securității.

Atunci când o remediere completă nu este posibilă imediat, măsurile de atenuare (cum ar fi izolarea unui volum de lucru vulnerabil) pot reduce riscul pe termen scurt.

Echipele SoC (Centrul de operațiuni de securitate) se bazează pe o combinație de instrumente, fluxuri de lucru și date pentru a rămâne în fața amenințărilor din mediile cloud.

Deoarece detectarea este doar primul pas, echipele SoC aplică, de asemenea, strategii de gestionare a patch-urilor pentru a acoperi lacunele și mențin controale IAM stricte pentru a limita expunerea atunci când sunt prezente defecte. Aceste eforturi lucrează împreună pentru a reduce numărul de puncte de intrare disponibile pentru atacatori.

Aceste instrumente și platforme scanează sistemele în căutarea defectelor cunoscute, făcând adesea referire la baze de date mari de vulnerabilități precum CVE și NVD pentru a detecta problemele înaintea atacatorilor.

Cel puțin, instrumentele eficiente trebuie:

• Executați scanări programate și continue pentru a detecta erori, configurații greșite și puncte slabe de securitate
• Urmăriți rolurile utilizatorilor, regulile de acces și comportamentul contului prin intermediul controalelor de profil
• Declanșarea alertelor prin setări de notificare clare și personalizabile
• Clasificați vulnerabilitățile în funcție de gravitate utilizând modele de scoring și tablouri de bord vizuale
• Evaluarea conformității cu politicile
• Afișați căile de atac și suprafața de expunere a activelor orientate către cloud
• Suport pentru gestionarea centralizată a agenților și a scanerelor
• Asigurați controlul versiunii patch-urilor și urmărirea modificărilor
• Generarea de rapoarte exportabile pentru audituri și revizuiri interne
• Include întreținere automată, actualizări și opțiuni de upgrade
• Oferiți controlul autentificării dincolo de elementele de bază (MFA, SSO etc.)
• Modelarea vectorilor de atac și identificarea potențialelor căi de deplasare laterală
• Utilizați Deep CDR pentru a igieniza fișierele încărcate și partajate, pentru a vă asigura că numai conținutul sigur ajunge în spațiul de stocare în cloud sau în aplicații

Alte criterii pentru alegerea unui instrument de gestionare a vulnerabilităților în cloud includ acoperirea și scalabilitatea, ușurința implementării, automatizarea sau integrarea fluxului de lucru și capacitățile de conformitate.

Vulnerability Management Cloud în acțiune înseamnă depășirea scanării de bază a punctelor slabe, devenind un sistem care prioritizează riscurile reale și se adaptează arhitecturii cloud.

Cea mai eficientă abordare combină luarea deciziilor în funcție de riscuri cu automatizarea care este conectată direct la activele cloud și la fluxurile de lucru.

Gestionarea vulnerabilităților nu se oprește la detectare, ci continuă să împingă remedierile prin intermediul infrastructurii ca cod sau al motoarelor de politici, închizând bucla rapid.

Desigur, totul depinde de o monitorizare puternică și continuă atât a planului de control al cloud-ului, cât și a volumelor de lucru.

La fel de important este să vă asigurați că cadrul dvs. de gestionare a vulnerabilităților se integrează în restul pachetului dvs. de securitate cloud. În caz contrar, există riscul de a încetini activitatea dezvoltatorilor sau de a pierde timp cu alerte redundante.

Prin automatizare, echipele pot detecta și răspunde mai rapid la amenințări, pot reduce cheltuielile operaționale și pot crea o abordare consecventă pentru gestionarea vulnerabilităților în medii extinse și în continuă mișcare.

De asemenea, pune bazele unei conformități continue prin aplicarea controalelor bazate pe politici și prin generarea automată a urmelor de audit.

Automatizarea end-to-end, de la detectare la remediere, elimină decalajul dintre identificare și acțiune și reduce erorile umane.

CVMCloud Vulnerability Management) împarte spațiul cu mai multe domenii care se suprapun în cadrul securității cloud, fiecare abordând părți diferite ale suprafeței de atac.

Astfel de domenii sunt CSPMCloud Security Posture Management), CNAPPCloud Application Protection Platforms) și CWPPCloud Workload Protection Platforms).

Instrumentele CSPM scanează continuu infrastructura cloud pentru a depista neconfigurări greșite, permisiuni excesive și încălcări ale cadrelor de conformitate.

În timp ce CVM se concentrează asupra vulnerabilităților din software și dependențe, CSPM analizează defectele arhitecturale și derapajele de politică, cum ar fi gălețile S3 deschise sau stocarea necriptată.

Pe de altă parte, CWPP se preocupă de protejarea volumelor de lucru în cloud, cum ar fi VM-urile, containerele și funcțiile fără server.

Aceasta face acest lucru prin detectarea bazată pe gazdă, monitorizarea comportamentală și scanarea vulnerabilităților încorporate mai aproape de mediile de execuție.

Platformele CNAPP reunesc aceste capabilități, unificând managementul vulnerabilității cu protecția posturii și a volumului de lucru sub o singură umbrelă, îmbunătățind vizibilitatea pe parcursul întregului ciclu de viață.

În paralel, gestionarea riscurilor de către terți și evaluările riscurilor în cloud extind domeniul de aplicare al gestionării vulnerabilității dincolo de propria infrastructură.

Pe măsură ce ecosistemele cloud devin din ce în ce mai interconectate, poziția de securitate a partenerilor, furnizorilor și furnizorilor SaaS devine o extensie a propriei dumneavoastră poziții. MCV trebuie să țină cont nu numai de vulnerabilitățile din cod și configurare, ci și de punctele slabe din lanțul de aprovizionare mai larg.

Gestionarea acestui risc începe cu diligența necesară: verificarea certificatelor de securitate ale furnizorilor terți (de exemplu, SOC 2, ISO 27001), revizuirea istoricului încălcărilor acestora și solicitarea vizibilității programelor lor de gestionare a vulnerabilităților și de răspuns la incidente.

De aici, organizațiile ar trebui să mențină un inventar actualizat al dependențelor față de terți, să efectueze evaluări periodice ale riscurilor legate de cloud și să integreze revizuirile securității terților în procesele de achiziție și reînnoire.

Cele mai bune practici includ, de asemenea:

• Punerea în aplicare a accesului cu privilegii minime
• Izolarea componentelor terțe prin segmentarea rețelei
• Monitorizarea și alertarea pentru comportamente anormale în serviciile conectate
• Clauze de securitate clar înscrise în contracte
• Obținerea dreptului de a efectua audituri sau de a solicita documente de securitate de la furnizori

Adevărata valoare a MCV este vizibilă atunci când aceasta devine parte a ADN-ului DevOps.

Atunci când echipele DevOps, IT și de securitate împărtășesc rezultatele scanării în fiecare etapă, de la comiterea codului până la implementare, întreaga organizație adoptă o mentalitate "shift-left".

Revizuirile de securitate nu sunt căsuțe de bifat la sfârșitul unui sprint; acestea sunt integrate în cererile de tragere, în conductele de construcție și în planificarea sprintului.

Ca urmare, inginerii învață practici de codare sigură, apar campioni ai securității, iar securitatea preventivă trece de la politică la practică.

Alte beneficii clare includ:

Mediile cloud din lumea reală vin cu propriile lor provocări pentru CVM; iată două dintre cele mai comune.

Aplicațiile moderne cuprind mașini virtuale, containere, baze de date gestionate și servicii terțe. Adesea, acestea sunt răspândite în mai multe conturi, regiuni și echipe.

Fiecare microserviciu sau mediu nou poate introduce o suprafață de atac nescanalizată.

Pentru a rezolva această problemă, utilizați o abordare de scanare fără agent, API, care descoperă automat fiecare resursă cloud din conturile și abonamentele organizației dvs.

Implementați pluginuri de scanare IaC (Infrastructure as Code) pentru a detecta configurările greșite înainte ca acestea să fie implementate.

Prevenirea atacurilor axate pe cloud necesită o vigilență continuă, proactivă. Acesta este exact motivul pentru care filosofia noastră "Trust no file" alimentează MetaDefender Cloud de laOPSWAT.

Pe măsură ce tot mai multe aplicații se mută în cloud, am construit o platformă de securitate cibernetică care se poate adapta pentru a satisface cerințele în schimbare și nevoia tot mai mare de servicii avansate de securitate a aplicațiilor.

Prin combinarea Deep CDR cu Multiscanning, plus analiza sandbox-ului în timp real și informațiile despre amenințări ale OPSWAT, MetaDefender Cloud blochează atacurile de tip zero-day și pe bază de fișiere înainte ca acestea să ajungă vreodată în mediul dumneavoastră.

Sunteți pregătit să faceți managementul vulnerabilității cloud cu adevărat preventiv? OPSWAT MetaDefender Cloud oferă securitate multistratificată a fișierelor, vizibilitate sporită și integrare fără efort cu fluxurile de lucru cloud existente.

Începeți astăzi să vă protejați mediul!